Încerc (și nu-mi prea iese) de două ori pe săptămână să mănânc vegan. Adică să mănânc “de post”. De mică am avut nenumărate tentative și toate au eșuat lamentabil. Am crescut cu aceleași trei feluri de mâncare pe care le gătea bunica mea în perioada postului: supă de roșii, salată de cartofi și orez sârbesc. Or fi fost ele gustoase, nu zic nu, dar de-a lungul timpului au ajuns să mă plictisească teribil. Pe la 18 ani am descoperit brânza tofu și mi s-a părut raiul pe pământ. Da! În asemenea hal mă săturasem de orezul sârbesc, încât brânza tofu mi se părea nemaipomenită. Încet, încet am ajuns să descopăr și alte ingrediente vegane (quinoa, avocado, semințele de chia) dar despre astea o să povestim cu altă ocazie.
Continuă să citești Brânză de nuci caju
Autor: Vesna
Salată de bulgur cu rucola și somon poșat
Câteodată am poftă să mănânc mâncare sănătoasă. Glumesc, evident. Niciodată nu am poftă să mănânc mâncare sănătoasă. Nu știu cum se face, dar foarte multe dintre produsele considerate sănătoase sunt de-a dreptul insipide. De-a lungul timpului am învățat să fiu mai tolerantă cu ingredientele față de care nu am simțit „dragoste la prima vedere”. Le-am mai dat o șansă… și încă o șansă… și încă una..
Continuă să citești Salată de bulgur cu rucola și somon poșat
Plăcintă cu pui și napi
Napul (topinamburul) este o plantă perenă înrudită cu floarea-soarelui. Florile acestuia sunt galbene iar tuberculii se aseamănă cu ghimbirul. Tuberculii se pot consuma cruzi sau preparați termic. Aceștia au un gust dulceag și o aromă asemănătoare guliei. Napii au indicele glicemic mediu și sunt bogați în antioxidanți, fibre, calciu, magneziu, potasiu și fier.
Pentru mine napii sunt o descoperire recentă. Țin minte că avea vecina mea în grădină niște superbe flori galbene pe care le-am catalogat (de la mine putere) drept floarea-soarelui. M-am înșelat. Le admiram fără să am habar ce ascund ele sub pământ. Nu mică mi-a fost mirarea să întâlnesc planta vecinei mele într-un curs de nutriție.
Continuă să citești Plăcintă cu pui și napi
Prăjitura Pasărea Colibri
Ador dulciurile făcute în casă. Au alt gust. Au gust de fericire. Prăjitura asta are un nume adorabil și un gust pe măsură. Glazura dulce-acrișoară completează perfect aroma fructată a blatului. Rețeta am luat-o de pe Joy of Baking și i-am adus mici modificări. Rețeta originală presupune 2 blaturi cu un strat generos de cremă între ele. Eu am înjumătățit cantitățile și am obținut un singur blat glazurat care e suficient pentru 8 porții.
Pljeskavica
Pljeskavica (pleșcavița) este un fel de mâncare emblematic pentru cultura slavă . Pljeskavica nu înseamnă altceva decât o simplă chiftea aplatizată și coaptă pe grătar. E o chiftea perfectă în simplitatea ei. În general se servește într-o lipie, împreună cu kajmak (caimac de lapte) și cu legume proaspete. Despre kajmak o să povestim cu altă ocazie.
Am facut cunoștință cu această minune pe când aveam vreo 4 ani. Țin minte că îmi adusese maică-mea pleskavica din Novi Sad, acompaniată de o cutie de Cipiripi și de o găleată de Eurocrem (nu exagerez). Nu-i mai rețin gustul. Evident că am fost mult mai impresionată de ciocolată. Prin 2012 m-am îndrăgostit iremediabil de Pljeskavica. Eram În Beograd, la vreo 2 străzi de Kalemegdan și ne-am decis să intrăm în primul local care ne iese în cale. Era o prăvălie cochetă de 2 pe 2. Ne-am așezat timizi la una dintre cele două mese și ne-am comandat câte o pleskavica. Atunci am gustat perfecțiunea.
