Vesna, Author at vespresso cooking

Porumb copt și unt aromatizat cu ierburi și ardei iute

Îmi aduc aminte cu drag de porumbul fript în jar pe care-l adoram în copilărie. Acum că mă gândesc la el, parcă îi simt aroma incomfundabilă și mirosul acela familiar, dulceag și cald. Țin minte că îl luam fierbinte din jar, atât de fierbinte încât abia îl țineam în palme și mă înfruptam din el de parcă nu mai mâncasem porumb niciodată și acela avea să fie și ultimul. Dar am mai mâncat de-atunci sute de știuleți, poate chiar mii și i-am savurat de fiecare dată cu același entuziasm, pe fiecare-n parte.
De data aceasta n-am fript porumbul în jar, ci l-am copt pe grătar până l-am rumenit frumos și i-am amplificat aroma. Cât era încă fierbinte, l-am îmbrăcat într-un strat generos de unt amestecat cu ardei iute și ierburi aromatice. Despre ierburi n-am multe de povestit, decât că le-am cules din grădina mea. Mi-ar plăcea să pot descrie în cuvinte cât de faină e combinația, dar mă tem că mi-e imposibil! Continuă să citești Porumb copt și unt aromatizat cu ierburi și ardei iute

Salată de quinoa cu vișine (vegan / de post)

Aștept de-o veșnicie să îți prezint salata mea preferată, iar acum că s-au copt vișinele, am reușit să o și fotografiez în toată splendoarea ei. E un preparat rustic, simplu, fără pretenții, dar incredibil de savuros. Are în componența sa doar câteva ingrediente, ingrediente pe care poate nu le-ai asocia dar care merg divin împreună, se completeză reciproc și crează o adevărată simfonie de arome. Partea și mai plăcută a acestei salate e faptul că e consistentă și poate fi savurată și în perioada postului. Continuă să citești Salată de quinoa cu vișine (vegan / de post)

Mușchiuleț de porc învelit în bacon și sos de vișine

Când vine vorba de friptură la cuptor, aleg des mușchiulețul de porc, poate chiar prea des. E o bucată de carne care se prepară foarte rapid, e plină de aromă și e incredibil de fragedă, fără să-i faci mare lucru înainte. În timp ce ceafa de porc poate fi uneori prea grasă, iar cotletul prea slab, mușchiulețul are exact atâta grăsime cât are nevoie. E o carne ce-și păstrează suculența o perioadă bună de timp după gătire și porționare și nici nu dă mari bătăi de cap în ceea ce privește alegerea garniturii.

Nu mă înțelege greșit, mușchiulețul e divin și preparat ca atare, dar eu am ales să îl marinez pentru câteva ore în ceai de rodie și sare de mare. În felul acesta mușchiul a devenit și mai fraged iar ceaiul a parfumat carnea într-un mod minunat. După marinare am uns mușchiulețul cu usturoi copt, l-am înfășat în bacon, l-am rumenit frumos în tigaie, după care l-am finalizat în cuptor vreun sfert de ceas.

Nu-i taman o enigmă faptul că mușchiul de porc merge de minune cu fructe de tot felul, așa că am îmbrăcat mușchiulețul în straie de sărbătoare cu ajutorul unui sos de vișine dulce-acrișor. Ca să fie treaba treabă, am cules dis de dimineață niște cartofi noi, i-am fiert în supă de pui, după care i-am încălzit în nițel unt aromatizat cu salvie. Și toată treaba asta minunată n-a durat mai mult de 60 de minute, asta dacă pun la socoteală și coptul usturoiului, băutul cafelei și n-șpe drumuri în grădină după te-miri-ce-uri, mie fiindu-mi imposibil să-mi aduc aminte ce-mi trebuie din prima! Continuă să citești Mușchiuleț de porc învelit în bacon și sos de vișine

Salată de cartofi noi (vegan / de post)

Îmi plac cartofii noi la nebunie, sub orice formă și în orice combinație și nu-i primăvară dacă nu prepar aproape zilnic săptămânal salată de cartofi noi. Preparând-o de atâtea ori, am avut vreme să o tot perfecționez și după multe modificări am adus-o la varianta aceasta, o variantă extrem de gustoasă, consistentă și culmea, vegană. Pentru această salată pornesc de la cartofi fierți în supă de legume (pentru a aduce un plus de aromă), îi împrietenesc cu inele de ceapă, ridichi fragede și roșii cherry coapte atât cât să le amplific aroma, după care îmbrac legumele într-un dressing plin de ierburi aromatice. Serios vorbind, cum să nu-ți placă? Continuă să citești Salată de cartofi noi (vegan / de post)

Burrito pentru mic dejun (tortilla umplută cu ouă cremoase, somon, zucchini și roșii)

Burrito este un preparat mexican, o lipie (tortilla) umplută cu legume, cereale, lactate sau diverse derivate din carne. Lipia umplută se rulează, rezultând astfel un cilindru. E un preparat foarte savuros, fiind apreciat atât pentru gust, cât și pentru faptul că e compact, fiind astfel foarte ușor de mâncat.

Când vine vorba despre micul dejun, situația este foarte clară: nu-l sar nici în ruptul capului. Nefiind pretențioasă din fire, consum cam orice la micul dejun, de la cereale cu lapte, la fructe, legume, brânzeturi, mezeluri și produse de panificație (preferabil în număr par și preferabil cu ciocolată). Când am o jumătate de oră la dispoziție, pregătesc negreșit buritto, lipia mai sus menționată, pe care o umplu cu ce am la îndemână (în intervalul acesta de timp intră și prepararea lipiilor de la zero). Deși am încercat multe combinații, varianta mea preferată rămâne tortilla umplută cu ouă cremoase, somon afumat, zucchini și roșii. Ouăle preparate după tehnica aceasta sunt absolut divine, sunt incredibil de cremoase și onctuase, neavând textura aceea cauciucată, specifică jumărilor din ou. E o combinație nemaipomenit de bună! Continuă să citești Burrito pentru mic dejun (tortilla umplută cu ouă cremoase, somon, zucchini și roșii)

Supă-cremă de morcovi și fenicul (vegan / de post)

În sfârșit am descoperit și eu o supă-cremă de morcovi care să nu aducă izbitor de mult a hrană pentru bebeluși. E o supă foarte gustoasă și aromată. E preparată din morcovi de primăvară și fenicul, două legume care merg nemaipomenit împreună. E musai să menționez că am cules morcovii din grădina mea, dis de dimineață, pe o ploaie caldă de vară. Feeric, nu-i așa? Mbon. Le-am tocat pe dumnealor, le-am uns cu ulei de măsline și le-am copt pentru a le accentua aroma. După ce le-am rumenit frumușel, le-am fiert vreun sfert de ceas în supă de legume, alături de ceapă, vin și cimbrișor. La final le-am împrietenit și cu o căpățână de usturoi copt, dulce și parfumat. A rezultat o supă tare gustoasă, hrănitoare și consistentă. Treaba cea mai curioasă e că doar la final am realizat că supa, pe lângă faptul că e delicioasă, mai e ș vegană, adică de post. Continuă să citești Supă-cremă de morcovi și fenicul (vegan / de post)

Tartă cu cireșe

Îmi plac la nebunie cireșele de iunie, cu textura lor cărnoasă și dulceața lor
adictivă. Sunt fructele mele preferate. Sunt perfecte ca și desert, în salate sau în diferite dulciuri, dar mâncate direct din copac sunt parcă și mai bune. Au gust de copilărie.

Cu dorul de copilărie în suflet și cu glicemia la pământ, în dimineața aceasta m-am încumetat să coc o tartă cu cireșe proaspete. Cu toate că e o tartă dulce, crusta am preparat-o doar din făină, unt, ou și sare (pâte à foncer), fără niciun strop de zahăr. Îmi place foarte mult contastul dintre crusta ușor sărată și umplutura dulce. Tarta aceasta are 3 componente: crusta fragedă, cireșele glasate cu un sirop divin de zahăr brun și lichior de cafea și o cremă de frișcă și ou. Îți spun sincer, niciodată n-am mâncat vreo tartă mai bună! Continuă să citești Tartă cu cireșe

Salată de sparanghel cu căpșuni și dressing de lămâie cu semințe de mac

Surprinzător sau nu, căpșunile sunt delicioase și în preparate sărate, nu numai în deserturi. Merg de minune cu rucola, spanac, sparanghel sau fasole verde și oferă preparatului un plus nutrienți, un strop de culoare și un gust divin. În mai și iunie, atunci când căpșunile sunt proaspete și gustoase, pregătesc zilnic câte o salată colorată de primăvară. Se prepară cât ai zice pește și e un deliciu atât pentru ochi, cât și pentru papilele gustative.

Pentru această salată am feliat căpșunile și le-am așezat pe un pat de sparanghel blanșat. Am presărat germeni de mazăre, cubulețe de avocado și bucățele de telemea și am îmbrăcat ingredientele într-un dressing dulce-acrișor de lămâie, miere și semințe de mac. Simplu de tot și delicios peste măsură! Continuă să citești Salată de sparanghel cu căpșuni și dressing de lămâie cu semințe de mac

Piept de rață cu sos de cireșe și vin

Dintotdeuna am iubit gustul cărnii de rață, aroma aceea inconfundabilă, bogată și sofisticată, dar multă vreme m-a intimidat teribil ideea de a o prepara. Evitam să mă ating de carnea aceea de un roșu-sângeriu, mi-era frică să nu cumva o distug în urma preparării termice. Cu timpul m-am împrietenit cu ea, am început să o înțeleg, am învățat cum să o tratez termic și cu ce să o combin. Și mi-am dat seama că nu-i mare filozofie, sunt vreo trei sau patru principii importante care trebuie respectate cu sfințenie, în rest treaba e simplă de tot.

Când vine vorba de pieptul de rață, obiectivele mele sunt foarte clare. Îl prepar de fiecare dată mediu înspre bine făcut, cu o crustă divină și o carne rozie, suculentă și încărcată de aromă. Îl sigilez în tigaie, îl rumenesc frumos în grăsimea proprie, îl așez pentru câteva minute în cuptor, după care îl servesc alături de un sos dulce acrișor de vin și cireșe. E o combinație pur și simplu minunată! Continuă să citești Piept de rață cu sos de cireșe și vin

Supă de mazăre cu găluște

Supa de mazăre e supa mea preferată. N-oi fi eu o mare devoratoare de supe/ciorbe, dar de supa de mazăre cu găluște sunt îndrăgostită iremediabil. Mi-e tare dragă, cu atât mai mult cu cât era supa-semnătură a bunicii mele. În luna mai, atunci când mazărea e vedeta sezonului, nu-mi lipsește supa aceasta din frigider nici mie. O prepar dacă nu zilnic, atunci măcar o dată la două zile. Sincer, e singurul preparat pe care l-aș putea consuma în fiecare zi a anului.

E o supă atât de gustoasă și de consistentă, chiar dacă e compusă din vreo 5 ingrediente, toate primăvăratice. Supa, în sine, se prepară extrem de ușor. Se sotează niște legume fragede în ulei de măsline, se acoperă cu apă și se lasă la fiet. Nici prepararea găluștelor de făină nu-i mare filozofie. Primele două, trei se fac mai greu, după care treaba merge ca unsă. Poate că sunt subiectivă, dar supa aceasta e supa perfectă! Continuă să citești Supă de mazăre cu găluște