vegetarian Archives - Pagina 2 din 3

Mămăligă coaptă și sos de unt cu salvie și nuci

Mămăliga crocantă e o garnitură delicioasă, cu o crustă crocantă și parfumată și un miez cremos, o alternativă consistentă și savuroasă la clasicii noștri cartofi de (aproape) toate zilele. Prepararea ei nu-i o treabă complicată și nici laborioasă. Fierberea mălaiului și rumenirea feliilor durează, împreună, puțin peste o jumătate de oră, iar timpul de așteptare dintre cele 2 etape, timpul de închegare a mămăligii, e de o oră. Așa că fierb mălaiul în apă cu sare, torn mămăliga într-o formă dreptunghiulară și o las la răcit pentru o oră, timp în care mă apuc de prepararea proteinei din meniu. După o oră o fliez, așez dreptunghiurile pe o tavă unsă cu ulei de măsline și le rumenesc frumos pe funcția grill a cuptorului. În mod evident, ele se pot rumeni și într-o tigaie antiaderentă, într-un strat subțire de ulei, dar eu le prefer în varianta coaptă.

Mie îmi place să servesc mămăliga crocantă alături de un sos de unt, salvie și nuci. Nucile le rumenesc în tigaie pentru a le accentua aroma și pentru a le putea îndepărta cu ușurință pielițele. Topesc unt într-o tigaie, îl gătesc până când devine brun-arămiu (beurre noisette), adug salvia, nucile și un strop de lămâie și îl servesc alături de feliile de mămăligă coaptă. Foarte simplu și de-li-cios!
Continuă să citești Mămăligă coaptă și sos de unt cu salvie și nuci

Pâine naan

Naan (= pâine, în limba indiană) este mai exact o lipie preparată cu drojdie,
coaptă pe într-un cuptor de lut (tandoor) iar apoi unsă cu ghee, o varietate de unt clarifiat. Pâinicile acestea sunt de departe lipiile mele preferate, pe lângă faptul că sunt adorabile, mai sunt și extrem de gustoase și se și prepară ușor, din ingrediente la îndemână. Timpul de preparare propriu-zisă este scurt, amesteci ingredientele, frămânți câteva minute, porționezi, întinzi cu sucitorul și coci. Preparându-se cu drojdie, au nevoie de un anume timp de dospire între pașii enumerați anterior, dar aluatul crește singur, nu trebuie să-i porți tu de grijă. Timpul de așteptare e de o oră și jumătate, chiar două, depinde de temperatura mediului ambiant, dar, crede-mă, merită fiecare minut alocat. Rezultatul e minunat, pâine e aerată, elastică, cu aromă surprinzătoare de unt și semințe de susan rumenite, o pâine situată la linia aceea fină și foarte greu de atins între rustic și sofisticat. Continuă să citești Pâine naan

Paste trofie cu pesto de sfeclă coaptă și semințe de dovleac

Dacă tot a venit toamna și dârdâi de frig de câteva zile bune, am început să incorporez în rutina culinară și rețete cu caracter autumnal. Și ce-ar fi toamna fără legume? Iubesc din tot sufletul toamna și legumele ei minunate, consistente și pline de aromă. Azi am avut la îndemână câteva sfecle roșii mici și foarte parfumate și m-am gândit să le împrietenesc cu semințe de dovleac (că tot e și sezonul dumnealui) și cu niște Grana Padano rasă și să le transform într-un pesto tomnatic. Zis și făcut! În timp ce sfeclele se coceau cumințele în cuptor, am fiert al dente niște paste. De regulă prefer să le prepar eu, dar acum am apelat la cutia ce stătea de câteva săptămâni, stingheră, pe un raft din cămară. A rezultat un preparat consistent, cu o culoare aproape ireală și un gust diferit, extrem de interesant, bogat, astringent, ușor citric, un gust de octombrie.

Cum pesto alla genovese, varianta originală a celebrului sos, rezonează cu pastele trofie, eram tare curioasă să descopăr cum comunică pastele în discuție cu pesto-ul de sfeclă. Comunică extraordinar, își șoptesc povești de dragoste! Continuă să citești Paste trofie cu pesto de sfeclă coaptă și semințe de dovleac

Melanzane alla Parmigiana – Vinete cu Parmezan

Până la vârsta asta n-am reușit să mă dumiresc dacă-mi plac sau nu vinetele. Mă tot împing de la spate să le gătesc, cu atât mai mult cu cât ele chiar provin din grădina mea de verdețuri, o grădină la care m-am recreat muncind și de care-s tare mândră. Pot spune că le înțeleg sensul în salată, chiar și în zacuscă, dar cam aici se termină amiciția noastră. Gustul lor mi se pare cel puțin interesant, dar consistența lor mă enervează teribil. Cu toate acestea, există un preparat pe care îl ador și în cadrul căruia vinetele sunt vedetele. Melanzane alla parmigiana, sau vinete cu parmezan, un fel de lasagne, sau mai degrabă o moussaka, o ștruțo-cămilă de origine italiană, ușor de preparat și extrem de savuroasă. Poate că aciditatea sosului de roșii amplifică gustul vinetelor, sau poate aroma particulară a parmezanului o face. N-am idee, sincer. Lucrul cert este că rezultă un preparat atât de rafinat, un preparat pe care sigur o să-l ții minte mult timp! Continuă să citești Melanzane alla Parmigiana – Vinete cu Parmezan

Confit de roșii (vegan / de post)

Confit-ul, o veche tehnică de gătire și conservare a cărnii, își are originea în Franța. Carnea este asezonată și coaptă lent, la temperaturi joase, într-un amestec de grăsime animală, iar după gătire, carnea se poate conserva în grăsimea de preparare luni de zile. Carnea astfel gătită devine incredibil de fragedă, atât de fragedă încât efectiv se topește în gură. Tehnica aceasta se poate aplica și în cazul fructelor și a legumelor. Diferența este că în cazul vegetalelor, mediul de gătire nu este grăsimea de origine animală, ci un lichid asezonat, fie sirop de zahăr, în cazul fructelor, fie grăsime vegetală, în cazul legumelor.

Confit-ul de roșii este un preparat aparte. El presupune asezonarea roșiilor cu ulei de măsline, sare, piper și ierburi aromatice și gătitea lor la foc mic, timp de 2-3 ore, până când acestea se înmoaie și își intensifică aromele naturale. Confit-ul de roșii este un preparat extrem de versatil. El poate fi servit ca și garnitură, poate însoți paste, mămăligă sau risotto, poate fi servit în sandwich-uri sau pe crutoane de pâine, sub formă de bruschette. Chiar dacă timpul de preparare este îndelungat, rezultatul final face ca fiecare minut de așteptare să merite. Continuă să citești Confit de roșii (vegan / de post)

Albuş de ou poşat

De fiecare dată când mă aventurez în proiecte ambiţioase de cofetărie, mă pricopsesc cu câte 6-8 albuşuri pe care le găzduiesc câteva zile în frigider, după care le arunc. Şi nimic nu mă irită în bucătărie mai mult decât risipa. Pentru a evita risipa (şi nervii aferenţi), iau frumuşel câte 2 albuşuri, le aşez pe un pătrat de folie de prospeţime, le asezonez cu ierburi proaspete, le leg într-un pacheţel şi le poşez în apă fierbinte. În felul acesta obţin nişte mingiuţe de albuş drăgălaşe, aromate şi numai bune pentru un mic dejun de sfârşit de săptămână.

Spre deosebire de clasica omletă din albuşuri, aceste mingiuţe poşate sunt extrem de aromate. În plus, în oala cu apă fierbinte se pot poşa mai multe pacheţele, în felul acesta putându-se pregăti concomitent câte 3-4 porţii. În general servesc albuşurile poşate pe câte o felie de pâine de casă cu bere unsă cu un strat generos de avocado pasat. Simplu şi delicios! Continuă să citești Albuş de ou poşat

Semifreddo cu citrice

Semifreddo este un desert italian rece. Deosebit de rece, aproape îngheţat, ca să fiu mai exactă. E un desert de vară cremos, extrem de răcoritor şi pe cât de gustos, pe atât de facil de preparat. N-are rost să aduc ca şi argument faptul că se topeşte în gură; evident că se topeşte, că doar e un sortiment de îngheţată, la urma urmei. Are o consistenţă atât de catifelată, un gust bogat de frişcă şi o aromă revigorantă de citrice, iar partea mea preferată este faptul că nu are bucăţelele acelea enervante de gheaţă care să-ţi sterpezească dinţii. Partea cea mai dificilă a acestei reţete e „dulcea” aşteptare de vreo 6 ore până se congelează şi ajunge la consistenţa optimă. Oh, dar şi după ce trece perioada de aşteptare… Continuă să citești Semifreddo cu citrice

Pâine cu bere și cașcaval

Ultima mea obsesie în materie de produse de panificație e pâinea cu brânză și bere. E o pâine extrem de ușor de preparat, este rapidă, nu necesită frământare iar ingredientele folosite sunt cel puțin comune. Rezultatul, în schimb, e unul ce depășește (cu mult) așteptările – o coajă crocantă, plină de bucățele de cașcaval rumenit și un miez delicios, dens, elastic și parfumat.

Acest preparat nu are ouă în compoziție, ceea ce-l face perfect pentru persoanele alergice la ouă. Creșterea și aerarea lui sunt asigurate de praful de copt și de bicarbonatul de sodiu. Deși singura sursă de grăsime a acestui preparat este cașcavalul (și acela ales în varianta „light”, bietul de el), gustul acestei pâini este neașteptat de bogat și parcă aromele se amplifică cu fiecare îmbucătură. Acestea fiind spuse, îți doresc mult succes în a te limita la o singură porție! Continuă să citești Pâine cu bere și cașcaval

Supă-cremă de roșii cu busuioc și chipsuri dantelate de parmezan

Azi povestim despre supa de roșii, o supă simplă, dar fascinantă în simplitatea ei. Roșiile sunt cele mai versatile legume (sau fructe, după unele păreri), merg într-o sumedenie de combinații, așa că rețetele de supă de roșii sunt foarte numeroase. Eu apelez cu mare drag la două rețete, una pentru lunile reci, iar cealaltă pentru cele călduroase. Prima rețetă e o supă de roșii cu lășcuțe (pătrățele de aluat) făcute-n casă, cârnaț afumat și ou poșat, iar a doua rețetă e o supă-cremă de roșii proaspete, aromatizată cu busuioc și servită alături de chipsuri dantelate de parmezan. Fiecare e perfectă în felul ei.

Crema de roșii și busuioc e nemaipomenită în zilele fierbinți de vară, atunci când roșiile sunt în plin sezon. E o simfonie de arome, culori și texturi și e extrem de ușor de preparat. Roșiile le înjumătățesc, le stopesc cu ulei de măsline și le coc în cuptor până când se caramelizează, lucru ce îi conferă cremei o aromă extraordinară. Pentru un plus de aromă, o servesc împreună cu chipsuri adorabile din parmezan, un detaliu elegant și incredibil de ușor de preparat. Continuă să citești Supă-cremă de roșii cu busuioc și chipsuri dantelate de parmezan

Chiftele de zucchini și telemea

Am crescut într-o familie mare amatoare de carne (ca să mă exprim elegant), iar gândul că baza unor chiftele ar putea fi și vegetală era de neconceput. Eu încerc din răsputeri să rup cercul acesta vicios și să introduc cât mai multe legume și fructe în dietă, oricând și sub orice formă. Așa am găsit rețeta aceasta de chiftele de zucchini și telemea, o rețetă nesperat de gustoasă și hrănitoare. Chiftelele acestea se modelează în mingiuțe, se aplatizează și se coc în cuptor, la foc mare. În felul acesta ele prind o crustă crocantă care ascunde în interior un amestec cremos și aromat. N-are rost să o lungesc, chiftelele acestea minunate intră în categoria rețetelor obligatorii de preparat vara! Continuă să citești Chiftele de zucchini și telemea

vespresso cooking

Etichetă: vegetarian