Aperitive Archives - vespresso cooking

Triunghiuri cu cremă de brânză de capră, mazăre și ouă de prepeliță

Triunghiurile cu cremă de brânză de capră, mazăre blanșată și ouă de prepeliță sunt extraordinare. Sunt delicioase, aromate, primăvăratice și pe lângă toate acestea, ele reprezintă o alternativă nemaipomenită la aperitivele convenționale. Nu exagerez, sunt gata în nici 30 de minute și se evaporă de pe masă în timp și mai scurt. Pentru a-mi ușura munca, pentru baza crocantă folosesc aluat pufos de foietaj pe care îl coc între 2 tăvi. Această metodă de coacere nu-i permite aluatului să crească exagerat, rezultatul fiind o crustă relativ subțire, rumenă și crocantă. Dreptunghiurile sfărâmicioase de crustă vin mai apoi îmbrăcate într-o cremă fină de brânză de capră cu verdețuri, peste care așez cu nonșalanță boabe de mazăre și jumătăți de ouă de prepeliță cu gălbenușul moale și catifelat. O minune de aperitiv! Continuă să citești Triunghiuri cu cremă de brânză de capră, mazăre și ouă de prepeliță

Canapé de primăvară (focaccia cu brânză de capră, căpșuni, prosciutto și reducție de oțet balsamic)

Canapé-urile acestea primăvăratice sunt absolut delicioase. Baza o reprezintă o felie subțire de focaccia cu negrilică proaspăt scoasă din cuptor iar ca și topping am ales brânză de capră, iute și acidă, prosciutto, căpșuni dulci și zemoase, panglici de mentă și reducție de oțet balsamic. Reducția de oțet balsamic este un condiment extraordinar, are un gust acrișor înspre dulceag și o aromă inconfundabilă. Merge nemaipomenit alături de brânzeturi, legume, fructe sau diverse deserturi. Dacă tot e primăvară și grădina mea abundă în flori, am decis să garnisesc canapé-urile cu flori comestibile, strict din considerente estetice.

Focaccia am preparat-o în casă, după rețeta aceasta, aducându-i totuși câteva modificări minore. Aluatul l-am preparat cu o seară înainte, l-am frământat bine, l-am așezat într-un bol, am acoperit bolul cu folie de prospețime și l-am refrigerat până a doua zi dimineață. Focaccia mea a dospit lent, în frigider, timp de 12 ore. A doua zi am frământat-o, am rulat-o, am garnisit-o cu negrilică și ulei de măsline și am mai lăsat-o la dospit timp de o oră, după care am copt-o.

Reducția de oțet balsamic am preparat-o în casă. Într-o oală de sosuri am turnat o cană de oțet balsamic pe care l-am fiert la foc mic până când volumul lui s-a redus cu două treimi (în final am avut o teime de cană de reducție). La finalul fierberii, reducția are consistența unui sirop, ea urmând să se îngroașe pe măsură ce se răcește, moment în care o torn într-un borcan cu capac și o refrigerez. Continuă să citești Canapé de primăvară (focaccia cu brânză de capră, căpșuni, prosciutto și reducție de oțet balsamic)

Hummus cu leurdă (vegan / de post)

Hummusul este o pastă de năut absolut minunată, consistentă și catifelată, cu o aromă plăcută de susan. Este un preparat vegan (de post) bogat în proteine, foarte ușor de pregătit și extrem de delicios. Am încercat o sumedenie de variante de hummus de-a lungul timpului și m-am jucat atât cu ingredientele, cât și cu tehnicile care stau la baza preparării sale. Pentru a obține un hummus ireal de mătăsos, recurg de fiecare dată la aceleași două trucuri. În primul rând decojesc boabele de năut, le înlătur pielițele cu ajutorul degetelor, după care le adaug în robotul de bucătărie. Al doilea truc este acela de a începe hummusul printr-o emulsie, printr-o “maioneză” formată din tahini, suc de lime și ulei de măsline turnat în fir subțire. Aceste 2 detalii fac diferența dintre un hummus gustos si un hummus divin.

Varianta pe care ți-o propun este una nemaipomenit de catifelată, aromată și colorată: hummus cu leurdă. Minunata leurdă, cu gustul ei plăcut de usturoi, este și un ingredient nutritiv, bogat în carotenoizi, Vit A, Vit C și complex de vit B. Consumată crudă, leurda poate avea un gust prea agresiv, prea ierbos pentru unele papile gustative, așa că prefer să o blanșez înainte de a o folosi. Hai să purcedem, zic!

Ingrediente (pentru 4 porții):

1 conservă de năut (400g)
50g leurdă
1 lingură tahini (15g) – preparat după rețeta aceasta
2 linguri suc de lime (30ml)
3 linguri ulei de măsline (45ml)
1 – 2 linguri apă (15-30ml)
¼ linguriță chimion (chimion, nu chimen – sunt două condimente diferite; în lb. engleză: chimion = cumin, chimen = caraway)
1/8 linguriță fulgi de chili
sare după gust

Mod de preparare:

Am blanșat leurda. Am pus la fiert 1l de apă. Am spălat frunzele de leurdă și le-am tăiat codițele fibroase. Când apa a început să fiarbă am adăugat leurda, am redus focul la minimum și am opărit-o pentru 40 de secunde. Între timp am pregătit un vas cu apă rece în care am adăugat vreo 10 cuburi de gheață. După cele 40 de secunde am strecurat leurda și am așezat-o rapid în bolul cu apă foarte rece. După ce leurda s-a răcit complet am strecurat-o și am stors-o de excesul de apă cu ajutorul mâinilor.
M-am ocupat de năut. Am strecurat boabele de năut cu ajutorul unei strecurătoare, după care le-am clătit sub jetul de apă. Am luat câte 8 – 10 boabe și le-am frecat între palme pentru a le înlătura cojile – pasul acesta este opțional, dar contribuie la obținerea unui hummus mai cremos.
Am așezat pasta de susan (tahini) și sucul de lime în vasul robotului de bucătărie și am mixat până când am obținut o emulsie (poză).
Cu robotul pornit, am turnat prima lingură de ulei și am mixat. Am procedat la fel și cu celelalte 2 linguri. În acest moment amestecul avea consistența unei maioneze (poză).
Am adăugat năutul decorticat și am mixat timp de un minut, până când a rezultat o pastă.
Am adăugat leurda blanșată (și mărunțită) și condimentele (chimion, fulgi de chili și sare) pe care le-am sfărâmat într-un mojar în prealabil. Am mixat hummusul, adăugând apă până când am ajuns la consistența dorită.
Am servit hummusul cu chifle făcute în casă, ceapă verde și ridichi.

Sursa de inspirație: www.inspiredtaste.net

Confit de roșii (vegan / de post)

Confit-ul, o veche tehnică de gătire și conservare a cărnii, își are originea în Franța. Carnea este asezonată și coaptă lent, la temperaturi joase, într-un amestec de grăsime animală, iar după gătire, carnea se poate conserva în grăsimea de preparare luni de zile. Carnea astfel gătită devine incredibil de fragedă, atât de fragedă încât efectiv se topește în gură. Tehnica aceasta se poate aplica și în cazul fructelor și a legumelor. Diferența este că în cazul vegetalelor, mediul de gătire nu este grăsimea de origine animală, ci un lichid asezonat, fie sirop de zahăr, în cazul fructelor, fie grăsime vegetală, în cazul legumelor.

Confit-ul de roșii este un preparat aparte. El presupune asezonarea roșiilor cu ulei de măsline, sare, piper și ierburi aromatice și gătitea lor la foc mic, timp de 2-3 ore, până când acestea se înmoaie și își intensifică aromele naturale. Confit-ul de roșii este un preparat extrem de versatil. El poate fi servit ca și garnitură, poate însoți paste, mămăligă sau risotto, poate fi servit în sandwich-uri sau pe crutoane de pâine, sub formă de bruschette. Chiar dacă timpul de preparare este îndelungat, rezultatul final face ca fiecare minut de așteptare să merite. Continuă să citești Confit de roșii (vegan / de post)

Chiftele de zucchini și telemea

Am crescut într-o familie mare amatoare de carne (ca să mă exprim elegant), iar gândul că baza unor chiftele ar putea fi și vegetală era de neconceput. Eu încerc din răsputeri să rup cercul acesta vicios și să introduc cât mai multe legume și fructe în dietă, oricând și sub orice formă. Așa am găsit rețeta aceasta de chiftele de zucchini și telemea, o rețetă nesperat de gustoasă și hrănitoare. Chiftelele acestea se modelează în mingiuțe, se aplatizează și se coc în cuptor, la foc mare. În felul acesta ele prind o crustă crocantă care ascunde în interior un amestec cremos și aromat. N-are rost să o lungesc, chiftelele acestea minunate intră în categoria rețetelor obligatorii de preparat vara! Continuă să citești Chiftele de zucchini și telemea

Porumb copt și unt aromatizat cu ierburi și ardei iute

Îmi aduc aminte cu drag de porumbul fript în jar pe care-l adoram în copilărie. Acum că mă gândesc la el, parcă îi simt aroma incomfundabilă și mirosul acela familiar, dulceag și cald. Țin minte că îl luam fierbinte din jar, atât de fierbinte încât abia îl țineam în palme și mă înfruptam din el de parcă nu mai mâncasem porumb niciodată și acela avea să fie și ultimul. Dar am mai mâncat de-atunci sute de știuleți, poate chiar mii și i-am savurat de fiecare dată cu același entuziasm, pe fiecare-n parte.
De data aceasta n-am fript porumbul în jar, ci l-am copt pe grătar până l-am rumenit frumos și i-am amplificat aroma. Cât era încă fierbinte, l-am îmbrăcat într-un strat generos de unt amestecat cu ardei iute și ierburi aromatice. Despre ierburi n-am multe de povestit, decât că le-am cules din grădina mea. Mi-ar plăcea să pot descrie în cuvinte cât de faină e combinația, dar mă tem că mi-e imposibil! Continuă să citești Porumb copt și unt aromatizat cu ierburi și ardei iute

Pate de casă

Îmi place foarte mult pateul de ficat. Cred că aș putea să mănânc în fiecare zi pâine cu pate și ceapă verde și nu m-aș sătura. Dar din păcate, foarte rar găsesc în comerț pateuri care să nu conțină o groază de aditivi. De foarte multe ori stau în fața raionului cu pateuri, citesc eticheta de pe conservă, mă îngrozesc și pun pateul înapoi pe raft. Așa că în ultimul timp îmi fac propriul meu pate. Se prepară foarte ușor și e delicios.

Continuă să citești Pate de casă

Brânză de nuci caju

Încerc (și nu-mi prea iese) de două ori pe săptămână să mănânc vegan. Adică să mănânc “de post”. De mică am avut nenumărate tentative și toate au eșuat lamentabil. Am crescut cu aceleași trei feluri de mâncare pe care le gătea bunica mea în perioada postului: supă de roșii, salată de cartofi și orez sârbesc. Or fi fost ele gustoase, nu zic nu, dar de-a lungul timpului au ajuns să mă plictisească teribil. Pe la 18 ani am descoperit brânza tofu și mi s-a părut raiul pe pământ. Da! În asemenea hal mă săturasem de orezul sârbesc, încât brânza tofu mi se părea nemaipomenită. Încet, încet am ajuns să descopăr și alte ingrediente vegane (quinoa, avocado, semințele de chia) dar despre astea o să povestim cu altă ocazie.
Continuă să citești Brânză de nuci caju