Fel principal Archives - vespresso cooking

Curry de ouă de prepeliță cu unt și sfeclă

Ouă de prepeliță servite într-un sos de unt, sfeclă și roșii, catifelat și parfumat cu Garam Masala, celebrul amestec de condimente. Nu știu dacă sună bine sau nu, dar e divin. Rar mă dă pe spate câte o combinație de arome, nu că aș fi eu greu impresionabilă, dar încerc să-mi mențin calmul culinar. Însă combinația aceasta de arome mă fascinează, mă răvășește și mă duce chiar și în punctul de a o găti la 12 noaptea, în pijamale, dacă mi se face dor.

Punctul de plecare al acestei rețete este Murgh Makhani, un curry (o tocană, dacă vrei) de origine indiană absolut delicios. Murgh Makhani se prepară din pui, unt și roșii, dar eu l-am reinterpretat înlocuind puiul cu ouă de prepeliță. Atât de bine s-au integrat ouăle în ecuație, încât de mai bine de 3 ani îl prepar doar în forma aceasta. Ideal ar fi ca untul să fie înlocuit cu ghee, untul clarifiat indian, un element-cheie din medicina ayurvedică, cu proprietăți recunoscute și de către medicina occidentală. N-am avut ghee la îndemână (îl prepar în casă, din unt de țară și taman acum am rămas fără), dar untul românesc a funcționat și el de minune. Continuă să citești Curry de ouă de prepeliță cu unt și sfeclă

Pulpe de cocoș în sos de vin și salvie

Cocoșul, ca pilon de bază al unei gospodării, are o viață extrem de activă, fertilizează ouăle, menține ordinea socială, mă aleargă pe mine când mi-e lumea mai dragă își apără familia de eventualii prădători, așa că toată sumedenia aceasta de activități trebuie să fie susținută de o masă muculară extrem de puternică. După prepararea termică, această masă musculară atât de necesară îndepliniriii atribuțiilor zilnice, devine (de cele mai multe ori) o experiență ațoasă și înecăcioasă. Bref, o experiență neplăcută. Pentru a frăgezi carnea și pentru a o face să devină suculentă, eu aplez la 2 trucuri:

Las carnea la maturat în frigider pentru un interval de 2-4 zile. Trucul acesta l-am învățat de la bunica mea și îl aplic (cu succes) de fiecare dată. Șterg bine cocoșul, îl învelesc în hârtie pergamentată, îl depozitez pe un raft al frigiderului pe care nu-l accesez foarte des, pentru a nu deranja carnea împachetată și o scot din frigider cu o oră înainte de a o prepara (pentru a ajunge la temperatura camerei). Spre deosebire de folia de plastic, hârtia pergamentată lasă carnea să respire și să se frăgezească în voie.
O gătesc lent, la temperatură joasă. O sigilez în tigaie, doar cât să-i dau culoare, o sting cu vin, o acopăr de jumătate cu supă, acopăr tigaia cu un capac și las cocoșul să se gătească timp de o oră, având grijă să stropesc carnea cu sucurile din tigaie din 15 în 15 minute. În mod evident, cu cât cocoșul este mai înaintat în vârstă, cu atât timpul de gătire este mai lung.

Aplicând aceste 2 trucuri, rezultă de fiecare dată o friptură fragedă și suculentă. Gustul cărnii e pur și simplu divin, onctuos, ușor fieros și cu note subtile de vin și salvie. Dacă n-am reușit să-ți spulber mitul eu-nu-mănânc-pui-de-casă-că-i-prea-ațos, măcar sper că te-am pus pe gânduri! Continuă să citești Pulpe de cocoș în sos de vin și salvie

Paste trofie cu pesto de sfeclă coaptă și semințe de dovleac

Dacă tot a venit toamna și dârdâi de frig de câteva zile bune, am început să incorporez în rutina culinară și rețete cu caracter autumnal. Și ce-ar fi toamna fără legume? Iubesc din tot sufletul toamna și legumele ei minunate, consistente și pline de aromă. Azi am avut la îndemână câteva sfecle roșii mici și foarte parfumate și m-am gândit să le împrietenesc cu semințe de dovleac (că tot e și sezonul dumnealui) și cu niște Grana Padano rasă și să le transform într-un pesto tomnatic. Zis și făcut! În timp ce sfeclele se coceau cumințele în cuptor, am fiert al dente niște paste. De regulă prefer să le prepar eu, dar acum am apelat la cutia ce stătea de câteva săptămâni, stingheră, pe un raft din cămară. A rezultat un preparat consistent, cu o culoare aproape ireală și un gust diferit, extrem de interesant, bogat, astringent, ușor citric, un gust de octombrie.

Cum pesto alla genovese, varianta originală a celebrului sos, rezonează cu pastele trofie, eram tare curioasă să descopăr cum comunică pastele în discuție cu pesto-ul de sfeclă. Comunică extraordinar, își șoptesc povești de dragoste! Continuă să citești Paste trofie cu pesto de sfeclă coaptă și semințe de dovleac

Ratatouille

Văzusem filmul omonim în ultimul an de liceu și tot atunci am realizat că tocmai descoperisem ceea ce va deveni mâncarea mea preferată. M-am înșelat. Nu cu mult, doar cu câțiva ani. Am preparat-o a doua zi și nu mi-a plăcut mai deloc. Era o simplă tocană de legume, nu strălucea în niciun fel și nici nu-mi spunea mare lucru. Așa că mi-am luat gândul de la Ratatouille. Anul trecut am revăzut filmul și m-a cuprins din nou nostalgia, așa că m-am documentat temeinic, am reluat preparatul și m-am îndrăgostit. E genul de mâncare rustică înspre campestră, care te face să te reîndrăgostești de ea de fiecare dată când ai privilegiul să o guști.

Rețete sunt câte-n lună și-n stele, de la ratatouille sotat, la cel copt în cuptor, ratatouille cu legume ferme, abia pătrunse de foc, până la o variantă gătită aproape în exces, cu legume moi dar incredibil de aromate. Varianta mea de Ratatouille e pe cât de simplă în teorie, pe atât de laborioasă. Legumele se toacă și se călesc, fiecare în parte, în ulei de măsline, până când încep să se caramelizeze, după care se amestecă și se înăbușă la foc mic în sos de roșii. Gătirea aceasta lentă durează o oră bună, dacă nu chiar două, până când legumele se topesc într-o emulsie tomnatică, înmiresmată și mătăsoasă. Normal că poți să gătești toate legumele concomitent și să sari peste caramelizare, dar rezultatul final va fi o tocăniță de legume gustoasă și nu un Ratatouille desăvârșit. Continuă să citești Ratatouille

Mușchiuleț de porc învelit în bacon și sos de vișine

Când vine vorba de friptură la cuptor, aleg des mușchiulețul de porc, poate chiar prea des. E o bucată de carne care se prepară foarte rapid, e plină de aromă și e incredibil de fragedă, fără să-i faci mare lucru înainte. În timp ce ceafa de porc poate fi uneori prea grasă, iar cotletul prea slab, mușchiulețul are exact atâta grăsime cât are nevoie. E o carne ce-și păstrează suculența o perioadă bună de timp după gătire și porționare și nici nu dă mari bătăi de cap în ceea ce privește alegerea garniturii.

Nu mă înțelege greșit, mușchiulețul e divin și preparat ca atare, dar eu am ales să îl marinez pentru câteva ore în ceai de rodie și sare de mare. În felul acesta mușchiul a devenit și mai fraged iar ceaiul a parfumat carnea într-un mod minunat. După marinare am uns mușchiulețul cu usturoi copt, l-am înfășat în bacon, l-am rumenit frumos în tigaie, după care l-am finalizat în cuptor vreun sfert de ceas.

Nu-i taman o enigmă faptul că mușchiul de porc merge de minune cu fructe de tot felul, așa că am îmbrăcat mușchiulețul în straie de sărbătoare cu ajutorul unui sos de vișine dulce-acrișor. Ca să fie treaba treabă, am cules dis de dimineață niște cartofi noi, i-am fiert în supă de pui, după care i-am încălzit în nițel unt aromatizat cu salvie. Și toată treaba asta minunată n-a durat mai mult de 60 de minute, asta dacă pun la socoteală și coptul usturoiului, băutul cafelei și n-șpe drumuri în grădină după te-miri-ce-uri, mie fiindu-mi imposibil să-mi aduc aminte ce-mi trebuie din prima! Continuă să citești Mușchiuleț de porc învelit în bacon și sos de vișine

Quiche cu ciuperci și salată de valeriană, nuci și brânză de capră

Quiche este o tartă sărată originară din Franța. Este o combinație perfectă de crustă crocantă și umplutură aromată. Aluatul de tartă (pâte brisée) este copt în prealabil și umplut cu legume sau derivate din carne, precum și cu un amestec cremos pe bază de smântână și ou. Eu am ales o variantă ovo-lacto-vegetariană, cu ciuperci și roșii, pe care am servit-o alături de o salată de valeriană. Continuă să citești Quiche cu ciuperci și salată de valeriană, nuci și brânză de capră

Paste integrale (fusilli) cu vinete

Îmi plac la nebunie pastele. Fie că sunt spagetti, fusilli sau penne. Fie că sunt din grâu, cartofi sau orez. Fie că sunt monocrome sau multicolore. Am descoperit pastele integrale cu vreo 3 ani în urmă și de atunci le includ săptămânal în dietă. De ce ar trebui să alegem pastele integrale? Pentru că au un indice glicemic mai mic decât cele clasice și pentru că furnizează o cantitate mai mare de fibre și de vitamine (îndeosebi complexul B, vit K și vit E).

Îmi place foarte mult rețeta aceasta pentru că se face rapid, e sațioasă și savuroasă. Ideal, nu? Rețeta de bază îi aparține lui Jamie Oliver și include ricotta și parmezan. Eu am înlocuit ricotta cu brânză de nuci caju și parmezanul cu drojdie inactivă, în felul acesta devenind ideală pentru dieta vegană și implicit pentru perioada postului. Continuă să citești Paste integrale (fusilli) cu vinete

Plăcintă cu pui și napi

Napul (topinamburul) este o plantă perenă înrudită cu floarea-soarelui. Florile acestuia sunt galbene iar tuberculii se aseamănă cu ghimbirul. Tuberculii se pot consuma cruzi sau preparați termic. Aceștia au un gust dulceag și o aromă asemănătoare guliei. Napii au indicele glicemic mediu și sunt bogați în antioxidanți, fibre, calciu, magneziu, potasiu și fier.

Pentru mine napii sunt o descoperire recentă. Țin minte că avea vecina mea în grădină niște superbe flori galbene pe care le-am catalogat (de la mine putere) drept floarea-soarelui. M-am înșelat. Le admiram fără să am habar ce ascund ele sub pământ. Nu mică mi-a fost mirarea să întâlnesc planta vecinei mele într-un curs de nutriție.
Continuă să citești Plăcintă cu pui și napi

Pljeskavica

Pljeskavica (pleșcavița) este un fel de mâncare emblematic pentru cultura slavă . Pljeskavica nu înseamnă altceva decât o simplă chiftea aplatizată și coaptă pe grătar. E o chiftea perfectă în simplitatea ei. În general se servește într-o lipie, împreună cu kajmak (caimac de lapte) și cu legume proaspete. Despre kajmak o să povestim cu altă ocazie.

Am facut cunoștință cu această minune pe când aveam vreo 4 ani. Țin minte că îmi adusese maică-mea pleskavica din Novi Sad, acompaniată de o cutie de Cipiripi și de o găleată de Eurocrem (nu exagerez). Nu-i mai rețin gustul. Evident că am fost mult mai impresionată de ciocolată. Prin 2012 m-am îndrăgostit iremediabil de Pljeskavica. Eram În Beograd, la vreo 2 străzi de Kalemegdan și ne-am decis să intrăm în primul local care ne iese în cale. Era o prăvălie cochetă de 2 pe 2. Ne-am așezat timizi la una dintre cele două mese și ne-am comandat câte o pleskavica. Atunci am gustat perfecțiunea.

Continuă să citești Pljeskavica