vespresso cooking

Cartofi Hasselback (vegan / de post)

Îmi plac foarte mult cartofii, sub orice formă și în orice combinație. De la cartofi albi, la cei dulci sau mov, de la salată, rösti sau piure de cartofi, la cartofi natur, prăjiți sau copți. Însă pentru acele momente în care nu mă pot decide dacă mi-e poftă pe cartofi piure sau pe cei prăjiți, există delicioșii cartofi Hasselback. Această rețetă nordică reunește textura crocantă a cartofilor prăjiți cu consistența onctuasă a piureului. Aceste evantaie din cartof, pe lângă faptul că sunt frumușele foc, mai sunt și gustoase și sănătoase.

Tehnica lor de pregătire este una foarte simplă, cartofii se crestează în felii paralele, se ung cu unt, după care se rumenesc în cuptor. Pentru a-mi ușura munca, prefer să așez cartoful într-o lingură mare pe care să o sprijin pe o rolă de hârtie (poză). Marginile lingurii îmi vor ghida tăieturile și nu-mi vor permite să secționez cartoful în bucăți. Am vrut ca rețeta să fie una vegană și să o pot consuma și pe perioada postului, așa că am înlocuit untul cu ulei de măsline; pentru a mima gustul complex dat de unt, am împănat cartofii cu felii subțiri de usturoi și frunze de cimbru. Rezultatul a fost unul (muuuuult) mai mult decât satisfăcător! Continuă să citești Cartofi Hasselback (vegan / de post)

Pâine cu usturoi și ierburi aromatice care se rupe în bucăți (pull-apart bread)

Această pâine e extraordinară din două motive mari și late: ea se rupe în bucăți, așa că n-ai nevoie de un cuțit pentru a o servi și bucățile de pâine vin lipite între ele cu un amestec de unt, usturoi și ierburi aromatice, într-o arhitectură pur și simplu perfectă. Pâinea aceasta este piece-ul de resistence pe care îl pui în mijlocul mesei la o cină cu prietenii, din care fiecare se înfruptă, rupându-și cu sete (și foame) o bucată, apoi alta și alta și alta.

Pe lângă faptul că pâinea aceasta are factorul wow, mai e și extrem de savuroasă. E ceva atât de satisfăcător în a rupe pâinea în bucăți, bucăți care pur și simplu se topesc în gură și te răsfață cu arome de unt și usturoi copt. E o pâine aparte, care musai trebuie încercată oricând pe parcursul anului, cu atât mai mult vara, când grădinile abundă în plante aromatice. Încearc-o și mi-e imposibil să cred că vei regreta! Continuă să citești Pâine cu usturoi și ierburi aromatice care se rupe în bucăți (pull-apart bread)

Mingiuțe cu morcovi și nuci (raw vegan)

Dacă iubești dulciurile, cu siguranță vei adora acest tip de desert / gustare / boost de energie. Se prepară extraordinar de ușor, practic se mixează ingredientele într-un robot de bucătărie, toată povestea durând nu mai mult de 10 minute, de la cântărirea până la modelarea lor. Aceste mingiuțe sunt un desert crud (raw vegan), preparat din nuci, semințe, cereale și fructe deshidratate, ceea ce-l face nu numai savuros, ci și sănătos, perfect pentru copii. Eu le-am preparat din morcovi, nuci, ovăz și curmale deshidratate, pe care le-am asezonat cu coajă de portocală, scorțișoară și extract de vanilie și mi-au ieșit 20 de mingiuțe brune-portocalii, dulci, aromate, parfumate, care pur și simplu se topesc în gură.

Pe lângă faptul că sunt un deliciu, ele sunt de asemenea bogate în nutrienți (proteine, fibre, vitamine, minerale și grăsimi benefice). Aceste mingiuțe nu au adaos de zahăr procesat, ele fiind îndulcite cu ajutorul zaharurilor furnizate de curmale și morcovi, astfel devenind o alternativă minunată la dulciurile din comerț. Mărturisesc cu sinceritate că de când am descoperit tipul acesta de desert, m-am îndepărtat îmbucurător de mult de ciocolata de pe rafturile supemarketurilor. Eu, marea devoratoare de dulciuri… Continuă să citești Mingiuțe cu morcovi și nuci (raw vegan)

Salată de bulgur cu năut și cireșe (vegană / de post)

După îndelungi cercetări, în sfârșit am găsit salata perfectă! Mare cârcotașă mai pot fi atunci când vine vorba de salate, dar acestui minunat preparat nu-i pot găsi niciun cusur, oricât de tare m-aș strădui. O prepar extrem de des, folosind ingrediente din propria-mi grădină cu legume. Salata aceasta pe cât e de consistentă, pe atât e de savuroasă, pe cât e de sănătoasă, pe atât e de adictivă.

Baza acestei salate o reprezintă bulgurul și năutul, două surse excelente de proteină vegetală, care transformă salata într-un preparat nu numai gustos, ci și foarte sățios. Acestor două proteine li se alătură castraveți proaspeți, ceapă, ierburi aromatice și cireșe dulci și zemoase, transformând preparatul într-un adevărat festin. Și pe lângă toate aceste argumente, această salată mai e și vegană, fiind potrivită pe perioada postului. Continuă să citești Salată de bulgur cu năut și cireșe (vegană / de post)

Crumble cu cireșe și migdale

Pur și simplu n-am chef de simetrii, geometrii și finisaje, câteodată. Am momente când o plăcintă trântită haotic într-o farfurie albă îmi creează o stare de extaz, de satisfacție deplină, cum nicio altă perfecțiune nu mi-ar putea vreodată oferi. În acele momente nu-mi rămâne altceva de făcut decât să prepar un crumble.

Crumble-ul nu-i nimic altceva decât un strat generos de fructe de sezon, acoperit cu nonșalanță de un amestec sfărâmicios de făină și unt rece. Fructele se gătesc lent în sucul lor propriu, creând un sos aromat, parfumat și mătăsos, în timp ce crusta sfărâmicioasă se rumenește frumos. Nu-i cel mai estetic desert din lume, cu asta sunt de acord, dar gustul e unul pur si simplu divin. Pentru această variantă de crumble am ales cireșe pietroase de iunie, pe care le-am asezonat cu apă de trandafiri (la fel de bine mergea și extractul de vanilie sau migdale), după care le-am acoperit cu un strat generos de unt, făină, zahăr brun și fulgi de migdale. O nebunie curată! Continuă să citești Crumble cu cireșe și migdale

Triunghiuri cu cremă de brânză de capră, mazăre și ouă de prepeliță

Triunghiurile cu cremă de brânză de capră, mazăre blanșată și ouă de prepeliță sunt extraordinare. Sunt delicioase, aromate, primăvăratice și pe lângă toate acestea, ele reprezintă o alternativă nemaipomenită la aperitivele convenționale. Nu exagerez, sunt gata în nici 30 de minute și se evaporă de pe masă în timp și mai scurt. Pentru a-mi ușura munca, pentru baza crocantă folosesc aluat pufos de foietaj pe care îl coc între 2 tăvi. Această metodă de coacere nu-i permite aluatului să crească exagerat, rezultatul fiind o crustă relativ subțire, rumenă și crocantă. Dreptunghiurile sfărâmicioase de crustă vin mai apoi îmbrăcate într-o cremă fină de brânză de capră cu verdețuri, peste care așez cu nonșalanță boabe de mazăre și jumătăți de ouă de prepeliță cu gălbenușul moale și catifelat. O minune de aperitiv! Continuă să citești Triunghiuri cu cremă de brânză de capră, mazăre și ouă de prepeliță

Supă de prepeliță cu tăiței de casă

Supa de prepeliță cu tăiței de casă e supa mea preferată, fără doar și poate. Pentru mine, supa de pasăre cu tăiței e chintesența zilei de duminică, e motivul pentru care ne adunăm cu toții în jurul mesei, e ceea ce face din duminică, duminică. E fericire în stare pură, e motivul pentru care m-am îndrăgostit iremediabil de gastronomie.

Carnea de prepeliță este o carne mai fibroasă comparativ cu cea de pui, asemănându-se din acest punct de vedere cu cea de rață. Aș încadra-o mai degrabă în categoria cărnurilor roșii, are un gust bogat și o aromă subtilă de vânat. Supa de prepeliță păstrează această aromă plăcută a cărnii, e gustoasă, hrănitoare, iar asociată cu tăiței din ouă de rață, devine un adevărat festin. Și dacă tot e primăvară, mi s-ar fi părut cumplit să nu folosesc legume tinere, fragede, culese din propria mea grădină de verdețuri. De regulă nu folosesc bouquet garni când prepar o supă clară, dar aroma proaspătă de cimbru și gustul astringent al salviei complimentează minunat carnea de prepeliță. Continuă să citești Supă de prepeliță cu tăiței de casă

Canapé de primăvară (focaccia cu brânză de capră, căpșuni, prosciutto și reducție de oțet balsamic)

Canapé-urile acestea primăvăratice sunt absolut delicioase. Baza o reprezintă o felie subțire de focaccia cu negrilică proaspăt scoasă din cuptor iar ca și topping am ales brânză de capră, iute și acidă, prosciutto, căpșuni dulci și zemoase, panglici de mentă și reducție de oțet balsamic. Reducția de oțet balsamic este un condiment extraordinar, are un gust acrișor înspre dulceag și o aromă inconfundabilă. Merge nemaipomenit alături de brânzeturi, legume, fructe sau diverse deserturi. Dacă tot e primăvară și grădina mea abundă în flori, am decis să garnisesc canapé-urile cu flori comestibile, strict din considerente estetice.

Focaccia am preparat-o în casă, după rețeta aceasta, aducându-i totuși câteva modificări minore. Aluatul l-am preparat cu o seară înainte, l-am frământat bine, l-am așezat într-un bol, am acoperit bolul cu folie de prospețime și l-am refrigerat până a doua zi dimineață. Focaccia mea a dospit lent, în frigider, timp de 12 ore. A doua zi am frământat-o, am rulat-o, am garnisit-o cu negrilică și ulei de măsline și am mai lăsat-o la dospit timp de o oră, după care am copt-o.

Reducția de oțet balsamic am preparat-o în casă. Într-o oală de sosuri am turnat o cană de oțet balsamic pe care l-am fiert la foc mic până când volumul lui s-a redus cu două treimi (în final am avut o teime de cană de reducție). La finalul fierberii, reducția are consistența unui sirop, ea urmând să se îngroașe pe măsură ce se răcește, moment în care o torn într-un borcan cu capac și o refrigerez. Continuă să citești Canapé de primăvară (focaccia cu brânză de capră, căpșuni, prosciutto și reducție de oțet balsamic)

Salată de fasole cu ton, țelină și roșii cherry

Salata de fasole cu ton, țelină și roșii cherry coapte e pur și simplu divină, pe cât e de consistentă, pe atât e de savuroasă. E o salată rustică, cu un aspect nefinisat, dar e încântătoare prin combinația de arome, texturi și culori. Se prepară-n doi timpi și trei mișcări, roșiile cherry înjumătățite se rumenesc în cuptor atât cât să se caramelizeze frumos și să-și intensifice aroma. Între timp pregătesc celelalte ingrediente și prepar dressingul mătăsos de muștar și cina-i gata. Sau prânzul. Sau micul dejun, dacă ești mai temerar/ă din fire. O servesc peste o felie de pâine integrală prăjită și frecată cu usturoi și o savurez de la prima până la ultima îmbucătură. Continuă să citești Salată de fasole cu ton, țelină și roșii cherry

Hummus cu leurdă (vegan / de post)

Hummusul este o pastă de năut absolut minunată, consistentă și catifelată, cu o aromă plăcută de susan. Este un preparat vegan (de post) bogat în proteine, foarte ușor de pregătit și extrem de delicios. Am încercat o sumedenie de variante de hummus de-a lungul timpului și m-am jucat atât cu ingredientele, cât și cu tehnicile care stau la baza preparării sale. Pentru a obține un hummus ireal de mătăsos, recurg de fiecare dată la aceleași două trucuri. În primul rând decojesc boabele de năut, le înlătur pielițele cu ajutorul degetelor, după care le adaug în robotul de bucătărie. Al doilea truc este acela de a începe hummusul printr-o emulsie, printr-o “maioneză” formată din tahini, suc de lime și ulei de măsline turnat în fir subțire. Aceste 2 detalii fac diferența dintre un hummus gustos si un hummus divin.

Varianta pe care ți-o propun este una nemaipomenit de catifelată, aromată și colorată: hummus cu leurdă. Minunata leurdă, cu gustul ei plăcut de usturoi, este și un ingredient nutritiv, bogat în carotenoizi, Vit A, Vit C și complex de vit B. Consumată crudă, leurda poate avea un gust prea agresiv, prea ierbos pentru unele papile gustative, așa că prefer să o blanșez înainte de a o folosi. Hai să purcedem, zic!

Ingrediente (pentru 4 porții):

1 conservă de năut (400g)
50g leurdă
1 lingură tahini (15g) – preparat după rețeta aceasta
2 linguri suc de lime (30ml)
3 linguri ulei de măsline (45ml)
1 – 2 linguri apă (15-30ml)
¼ linguriță chimion (chimion, nu chimen – sunt două condimente diferite; în lb. engleză: chimion = cumin, chimen = caraway)
1/8 linguriță fulgi de chili
sare după gust

Mod de preparare:

Am blanșat leurda. Am pus la fiert 1l de apă. Am spălat frunzele de leurdă și le-am tăiat codițele fibroase. Când apa a început să fiarbă am adăugat leurda, am redus focul la minimum și am opărit-o pentru 40 de secunde. Între timp am pregătit un vas cu apă rece în care am adăugat vreo 10 cuburi de gheață. După cele 40 de secunde am strecurat leurda și am așezat-o rapid în bolul cu apă foarte rece. După ce leurda s-a răcit complet am strecurat-o și am stors-o de excesul de apă cu ajutorul mâinilor.
M-am ocupat de năut. Am strecurat boabele de năut cu ajutorul unei strecurătoare, după care le-am clătit sub jetul de apă. Am luat câte 8 – 10 boabe și le-am frecat între palme pentru a le înlătura cojile – pasul acesta este opțional, dar contribuie la obținerea unui hummus mai cremos.
Am așezat pasta de susan (tahini) și sucul de lime în vasul robotului de bucătărie și am mixat până când am obținut o emulsie (poză).
Cu robotul pornit, am turnat prima lingură de ulei și am mixat. Am procedat la fel și cu celelalte 2 linguri. În acest moment amestecul avea consistența unei maioneze (poză).
Am adăugat năutul decorticat și am mixat timp de un minut, până când a rezultat o pastă.
Am adăugat leurda blanșată (și mărunțită) și condimentele (chimion, fulgi de chili și sare) pe care le-am sfărâmat într-un mojar în prealabil. Am mixat hummusul, adăugând apă până când am ajuns la consistența dorită.
Am servit hummusul cu chifle făcute în casă, ceapă verde și ridichi.

Sursa de inspirație: www.inspiredtaste.net